00000000standardul international al porumbelului voiajor

nu cred,erau vinete.asa am citit.

– Clasa Sport, se organizează pe distante mai mari de 100 km (loc lansare – loc sosire), cu participarea:
1) – a cel puţin 250 porumbei, ce aparţin unui număr de cel putin 20 columbofili pentru categoriile de distanţă Viteza (100-400) si Demifond (sau Mare Demifond) (300-600 km) .
2) – a cel puţin 250 porumbei aparţinând unui număr de cel putin 40 columbofili pentru categoriile Fond (sau Mare Fond) (500-800 km) .
3) – a cel putin 250 porumbei apartinând unui număr de cel putin 50 columbofili pentru categoria Maraton (peste 800 Km).
4). – la General – respectand conditiile de la aliniatul 1,2 si 3.
– Clasa Standard, sunt necesari minim 150 porumbei angajati şi minim 20 columbofili participanţi( indiferent de categoria de concurs).

Art. 49. – Campionatul porumbeilor din CLASA STANDARD (nu există campionat al columbofililor la această categorie)
a) Un porumbel “standard” poate fi arbitrat la nivel de Asociatie, Federatie sau National dacă a realizat norma FCI din concursurile la care au participat minimum 150 de porumbei la etape de minimum 100 km distantă, cumulând minimum 2500 km femele si 3000 km masculi, pe perioada a 2 (doi) ani de zile, dar cu conditia ca in ultimul an să fi participat la concursuri clasând 750 km femelele si 900 km masculii (nu are importantă numărul de concursuri).
La un an norma de zbor pentru porumbeii” standard” este de 1500 km la masculi si 1250 km la femele indiferent de numarul concursurilor.
b) Arbitrarea finală, la această categorie, se face la nivelul Expozitiei Nationale, unde sunt adusi porumbei arbitrati la nivel judetean cu punctajele cele mai bune, în conditiile stabilite de Comitetul Director a Federatiei Crescatorilor de Porumbei

domnule tot respectul,eu consider ca palmares inseamna norma,performanta,de aceea consider ca obligatoriu trebuie lasat zborul,atat i-si permite oricine.performanta este scumpa.va spune-am acu cativa ani,scurt gandesc romanii,eu astept realizare in ceea ce faceti,acu ca a-ti bagat azurii la ornament.acolo merge tiparul,va doresc sanatate si realizari.

-N. Vlasie : – „Standardul internaţional al porumbelului voiajor şi arbitrarea lui în expoziţii” (broşură apărută în anul 2000)

este detaliat,nimic nu se poate modifica.orice modificare adusa, duce tot spre o alta rasa imaginara sau existenta,dar la fel de omologate ca si standardul modificat dupa ureche.

Standardul International Al Porumbelului Voiajor



Porumbelul voiajaor standard este un porumbel de sport frumos,care trebuie sa indeplineasca toate calitati unui posibil campion,dar care prezinta in plus pe langa caracteristicile de rasa si sex si un aspect general placut, estetic.







Impresia generala:

Ea se apreciaza prin simpla examinare vizuala servindu-se de o bagheta metalica “baston de arbitru” cu care aranjam porumbelul intr-o pozitie convenabila privirii. Cu aceastta ocazie se examineaza tinuta porumbelului, a capului, a corpului, forma lor.

Porumbelul examinat trebuie sa aba o forma exterioara aerodinamica si sa ofere impresia ca este o pasare vioaie, rezistenta cu tinuta atletica capabila de a realiza performante sportive deosebite.

Porumbelul prin urmare va trebui sa aiba un cap expresiv, cu ochi ageri, clari, patrunzatori, o tinuta corporala atletica care sa ne sugereze ca pasarea este apta pentru performante si un penaj matasos, lucios, bogat.



Capul:


Capul trebuie sa fie proportional ca marime cu corpul, convex, putin rotunjit sau usor turtit la varf .Privit din varful ciocului spre corp, el trebuie sa fie cat mai aerodinamic, capul va reflecta fara ezitare atat rasa cat si sexul si va trebui sa exprime noblete, voiciune si energie. Partea din spate a capului va fi profunda, iar fruntea bine dezvoltata atat in lungime cat si in adancime. La sexul feminin ea trebuie sa fie fina si mai robusta, iar la mascul mai proeminenta, ajutand foarte mult la determinarea sexului.Aspectul capului trebuie sa formeze un ansamblu armonios cu restul corpului, care sa prezinte si el caracterele rasei.



Ochi:


Ochii trebuie sa fie expresivi, cu pupilele rotunde ,nu ovale si de culoare neagra ca smoala. Pupilele trebuie sa reactioneze promt la efectele de lumina, privirea masculului va fi vioaie si dura, iar a femelei mai blanda. Ochii sunt inconjurati strans de ploape care trebuie sa fie marcate. Se cunosc ochi bine incheiati la care pleoapele acopera sclerotica si ochi deschisi la care pleoapele nu acopera sclerotica, marginea ei putandu-se observa in jurul irisului.



Scheletul porumbelului voiajor:


Prezinta oglinda cea mai perfecta adaptarii la zbor, caracterizandu-se printr-o mare rezistenata si usurinta. Pentru zbor au o importanta deosebita locurile de insertie a muschilor pectorali (sternul cu carina, scheletul aripilor si oasele de legatura ale aripilor cu corpul) precum si soliditatea scheletului in zona abdominala(furca sau oasele pubiene)

De aceea examinarea osaturii se face analizand aceste parti ale scheletului, care ne pot da indicii despre dezvoltarea, soliditatea si proportionalitatea intregii osaturi. In plus,carina sternului si oasele pubiene pot fi cel mai usor examinate.



Carina Sternului:


Trebuie sa fie bine dezvoltata,solida si suficient de lunga ( de la 8 cm in sus) si bine asezata in musculatura pieptului.Carina trebuie sa fie rotunjita din fata spre spate,in felul acesta ea ofera o suprafata suficienta pentru insertia muschilor. Carina sternului nu trebuie sa fie prea adanca sau prea scurta (in conparatie cu corpul) sau stramba in forma de( S). O carina prea adanca face ca porumbelul sa para ca are o osatura dura. De asemenea turtirea carinei constituie un defect foarte grav.



Oasele pubisului:


Trebuie sa fie bine dezvoltate si sa se reuneasca intr-un unghi cat se poate de mic, dand impresia ca sunt sudate intre ele. Ele trebuie sa fie solide si sa reziste unei apasari usoare cu degetul. Oasele subtiri si moi constitue un defect foarte grav. O deschizatura de 2-3 mm, in stare de repaos, este considerata ca o usoara imperfectiune. Aceasta deschidere trebuie sa fie mai mica la masculi, decat la femele. Oasele pubisului trebuie sa se apropie de carina sternului cat mai mult posibil, ele nu trebuie sa se intinda peste arcul imaginar alcatuit de carina. Inchiderea oaselor pubisului si soliditatea lor, sunt cele mai sigure semne ale osaturi puternice.



Spatele:


Forma spatelui este formata de necesitatea formei aerodinamice a intregului corp. Spatele trebuie sa fie lat, neted, usor bombat, bogat in fulgi si sa se ingusteze spre coada. Latimea spatelui nu numai ca se coreleaza, in partea ventrala cu o musculatura bine dezvoltata, dar reprezinta si o cerinta functionala legata de dezvoltarea aparatului respirator.Un spate lat nu reflecta numai o foarte buna dezvoltare, dar si a celor doua perchi de saci aerieni toracici (anteriori posteriori) cu un rol important in asigurarea respiaratiei duble in timpul zborului.



Crupa:


Face legatura intre spate si coada, aceasta trebuie sa continue armonios linia trasata de spate, sa fie larga si puternica.Ea va fi in abundenta acoperita cu pene pe toate fetele sale, depasind spre coada jumatatea acesteia. Crupa trebuie sa fie numaidecat acoperita de aripi, in nici un caz spatele nu trebuie sa fie prea descoperit.



Musculatura:


Deplasarea porumbelului in zbor a avut ca si consecinta localizarea celei mai mari puteri musculare in centura membrelor anterioare a aripilor, de aceea muschii care actioneaza miscarea acestora sunt cei mai dezvoltati si ei ne intereseaza cel mai mult din punct de vedere sportiv. Cei mai mari si puternici muschi ai porumbelului sunt marii pectorali care adduct (trag in jos) aripa si o abduc (imping in sus). Marii pectorali sunt fixati pe osul mare al pieptului (stern) pe creasta puternic dezvoltata (carina) si pe clavicula, iar pe de alta parte pe osul bratului (humerus) printr-un tendon puternic. Muschii trebuie sa fie bine legati de osatura prin tendoane si aponevroze, cat mai puternici si relaxati, iar la palpare sa se simpta insertiile lor. Muschii trebuie sa prezinte un tonus muscular corespunzator, fara a fi prea rigizi sau prea hipotonici (moi).



Corpul porumbelului:


Trebuie sa aiba o forma care sa-i permita o cat mai buna alunecare, cu cat frecarea este mai mica,cu atat eforturile necesare zborului sunt mai mici, iar viteza obtinuta mai mare. Forma aerodinamica perfecta a corpului ii va permite sa strabata aerul fara a forma in urma sa vartejuri, care sa-i micsoreze viteza de zbor. Acestea insa nu sunt posibile, daca penajul nu este complet, des, matasos si strans lipit de corp. Pieptul lat cu partea ventrala bine arcuita si spatele lat cu o ingustare spre crupa, sunt conditii esentiale ale echilibrului si ale unei conformatii ideale.



Greutatea porumbelului:


Trebuie sa se coreleze cu marimea corpului, este un avantaj daca porumbelul este relativ usor, mult mai usoar decat am presupune inainte de al luat in mana.

Masculi 400-500 g

Femele 350-450 g



Aripa:


Eate organul cel mai important cu rol de sustinere si propulsie pe baza caruia crecatorul isi poate da seama despre posibilitatile de zbor ale porumbelului examinat. Forma aripii este legata de modul de viata al porumbelului voiajor, care trebuie sa parcurga intr-un timp cat mai scurt distantele mari in sezonul competitional. In functie de distantele de zbor pe care s-a facut selectia putem intalni porumbei cu aripa ingusta si ascutita, cu oasele umarului si antebratului scurte si cu varful aripii lungi (aripa de viteza).

Mult mai lata ca in primul caz, cu pene late si lungi la antebrat cu varfurile ascutite, cu oase aprope egale la brat, antebrat si varful aripii (aripa de fond) .Desigur ca pe langa aripile descrise, tipice pentru zborul de viteza, sau de durata exista o multitudine de forme intermediare, corespunzatoare mai ales porumbeilor de demi-fond. Analiza formei aripii unui porumbel, va trebui corelata si cu constitutia generala a porumbelului pentru viteza, demifond, fond sau maraton, aceasta fiind punctul de vedere prin prisma caruia privim calitatile sau defectele formei aripii. Aripa porumbelului trebuie sa aiba remigele bine dezvoltate, cat mai lungi si sa se ocopere bine una pe alta, locul de alunecare al aerului pe partea din spate a aripii formata din capetele remigelor mari, trebuie sa fie astfel incat sa nu se observe nici o intrerupere intre pene. In special la locul de intalnire a remigelor principale cu cele secundare, numai ultimele trei remige principale sunt mai inguste la capat, pentru a permite ridicarea mai usoara, fara efort a varfului aripii si aruncarea lui inainte in timpul zborului de accelerare. Ca dimensiuni ultima remiga a-10-a nu trebuie sa fie mai scurta decat a-8-a.



Penajul porumbelului:


Are rolul de a invelii corpul realizand o alunecare perfecta in aer in timpul zborului, de al proteja de intemperii si a pastra o temperatura ridicata si constanta a acestuia. In plus, usurimea, densitatea mica a porumbelului, se realizeaza in mare parte datorita abundentei acestuia. Penajul porumbelului trebuie sa fie fin, elastic destul de bogat, lucios, sa stea strans lipt de corp si sa fie pudrat. Penele de acoperire trebuie sa fie dezvoltate si sa acopere perfect remigele principale si secundare, in cazul in care avem de a face cu un penaj mai bogat, des, parte de jos a remigelor trebuie sa fie acoperite de penele de acoperire interne si externe in asa fel incat, nervura lor sa nu poata fi simtita la palpare. Penajul este acoperit de o pudra fina, produsa de partea bazala a penelor de acoperire si de fulgii de sub penaj, prin desprinderea unor particule marunte, cornificate. Rolul pudrei este de a impregna penajul pentru a impiedica patrunderea apei, de a usura alunecarea penelor in timpul miscarilor zborului si de a le impiedica sa se uzeze prea repede sau sa se lipeasca intre ele.



Coada:


In ceea ce priveste coada ea trebuie sa fie proportionala cu marimea corpului, latimea ei sa fie cat a unei pene, este foarte importanta latimea penelor ce invelesc coada deasupra si dedesuptul ei. Penele inferioare de acoperire, respectiv marginile lor, trebuie sa depaseasca marginile cozii astfel incat coada sa lase impresia de ceva compact.